Legalizarea unui act străin — cum legalizezi un act din străinătate, ca să-l folosești în România
Legislația se poate schimba — versiunea oficială e întotdeauna cea a instituției.
Ai un act emis în altă țară (certificat de naștere, diplomă, procură, hotărâre judecătorească) și vrei să-l folosești în România? Depinde ce fel de act e: pentru stare civilă și diplome există ghiduri dedicate, cu pași compleți. Pentru orice alt act, principiul e general — apostilă sau supralegalizare la sursă, apoi traducere autorizată în România — dar pasul final de recunoaștere variază și nu se poate confirma din surse românești pentru fiecare țară.
Ce fel de act străin ai?
Toate variantele, pe scurt
De fapt, cauți transcrierea actului de stare civilă
Acte necesare
- Vezi ghidul dedicat transcrierii — Certificatele de naștere, căsătorie și deces emise în străinătate NU se legalizează separat, ca acte oarecare — ele intră direct într-o procedură specială, transcrierea în registrele românești de stare civilă, care are propriile reguli despre când mai e nevoie de apostilă și când nu cum obții acest act →
Unde depui
Vezi ghidul dedicat transcrierii actelor de stare civilă din străinătate — depunerea se face la primărie sau la consulat, în funcție de unde te afli.
Taxe și termen
- —: Vezi ghidul dedicat transcrierii pentru taxe
Termen: Vezi ghidul dedicat transcrierii pentru termene
Pașii
- Accesează ghidul „Transcrierea actelor de stare civilă din străinătate” din acest site — are propria listă de acte, termenul de 6 luni de la înregistrare și regulile actualizate despre când actele UE nu mai au nevoie de apostilă.
De fapt, cauți echivalarea sau recunoașterea studiilor
Acte necesare
- Vezi ghidul dedicat CNRED — Diplomele și actele de studii din străinătate au propria procedură de echivalare/recunoaștere (CNRED, ISJ/ISMB sau chiar universitatea, în funcție de caz), cu reguli proprii despre apostilă și traducere — nu se legalizează separat, ca un act oarecare cum obții acest act →
Unde depui
Vezi ghidul dedicat echivalării studiilor din străinătate — depunerea se face la CNRED, la inspectoratul școlar sau la universitate, în funcție de nivelul de studii și cetățenia ta.
Taxe și termen
- —: Vezi ghidul dedicat pentru taxe
Termen: Vezi ghidul dedicat pentru termene
Pașii
- Accesează ghidul „Echivalarea și recunoașterea studiilor din străinătate (CNRED)” din acest site — te întreabă exact ce nivel de studii ai și ce cetățenie, ca să-ți arate procedura corectă.
Legalizarea unui alt act străin (procură, hotărâre, extras de registru etc.)
Acte necesare
- Actul original, cu apostilă sau supralegalizare aplicată ÎN ȚARA care l-a emis — Dacă țara emitentă a semnat Convenția de la Haga din 1961, îți trebuie doar apostila, aplicată de autoritatea competentă din acea țară (de regulă un minister sau o instanță locală — verifică lista pe hcch.net, la secțiunea „Competent Authorities” a țării respective). Dacă țara NU a semnat convenția și nu are un acord bilateral cu România, actul trebuie mai întâi legalizat de instituția care l-a emis, apoi supralegalizat de ministerul de externe al acelei țări — simetric cu ce cere MAE pentru actele românești ieșite din țară
- Traducere autorizată în limba română, cu legalizarea semnăturii traducătorului — Pasul final, care se face în România, la un notar public — vezi ghidul dedicat
Unde depui
Apostila/supralegalizarea se obține în țara care a emis actul, la autoritatea ei competentă — nu la o instituție românească. Traducerea autorizată și legalizarea semnăturii traducătorului se fac apoi în România, la notar.
Taxe și termen
- Apostila sau supralegalizarea în țara emitentă: de verificat — variază pe țară, nu există o sursă românească oficială care să le enumere pe toate diferă localFiecare țară își stabilește propriul tarif și propria autoritate competentă pentru apostilă/supralegalizare — verifică la autoritatea competentă a țării emitente (lista pe hcch.net) sau la ambasada acelei țări
Termen: Variază după țara emitentă — nu există un termen unic, valabil pentru toate statele
Pașii
- Verifică dacă țara care a emis actul a semnat Convenția de la Haga din 1961 (lista oficială, cu 130 de state la 12 septembrie 2026 — numărul crește aproape în fiecare an, verifică lista actuală pe hcch.net).
- Dacă a semnat: cere apostila de la autoritatea competentă a acelei țări (de regulă un minister, o instanță sau o cameră notarială locală — nu o instituție românească).
- Dacă NU a semnat și nu există un acord bilateral cu România: probabil urmează lanțul de supralegalizare, DEDUS prin simetrie cu cel pe care MAE îl cere pentru actele românești ieșite din țară (nu confirmat direct pentru sensul invers — vezi atenționarea de mai jos) — (1) legalizare la instituția care a emis actul (sau la ministerul de resort echivalent din acea țară, după tipul actului), (2) supralegalizare la ministerul de externe al acelei țări, (3) vizarea finală la ambasada sau consulatul României din acea țară. Confirmă pașii exacți la ambasada română din țara emitentă înainte să te bazezi pe această ordine.
- Odată apostilat sau supralegalizat, adu actul în România și cere o traducere autorizată, cu legalizarea semnăturii traducătorului la notar — vezi ghidul dedicat traducerilor și legalizărilor.
- Dacă actul are o destinație specifică (instanță, ONRC, o instituție anume), întreabă din timp acolo dacă mai cere ceva în plus pe lângă apostilă/supralegalizare și traducere — cerințele pot diferi de la o instituție la alta.
⚠️ De reținut · Legalizarea unui alt act străin (procură, hotărâre, extras de registru etc.)
- Lanțul de supralegalizare de mai sus e o deducere PRIN SIMETRIE, nu un citat direct: MAE descrie explicit acest lanț (instituție emitentă → MAE → ambasada statului de destinație) doar pentru actele ROMÂNEȘTI ieșite din țară, în ghidul „Apostila de la Haga” de pe acest site. Mecanismul de supralegalizare e reciproc prin natura lui, dar nu am găsit o sursă românească ce descrie explicit sensul invers. Confirmă la ambasada sau consulatul României din țara emitentă înainte să presupui ordinea exactă a pașilor.
- Pentru actele UE, verifică întâi dacă nu cumva se aplică un regulament european care elimină apostila — unele state UE au acorduri sau regulamente care scutesc anumite acte de orice formalitate suplimentară (vezi, ca exemplu deja verificat, regulile pentru actele de stare civilă din UE în ghidul de transcriere).
- Nu confunda apostila cu supralegalizarea — sunt alternative, nu pași succesivi. Dacă țara emitentă a semnat Convenția de la Haga, ai nevoie DOAR de apostilă, niciodată de amândouă.
- Listele cu „state non-Haga” de pe internet sunt adesea învechite — Convenția primește membri noi în fiecare an. Verifică lista actuală pe hcch.net, nu pe un articol vechi.
Elementele marcate cu ⚠️ pot diferi în localitatea ta. Înainte de drum, confirmă-le la instituția indicată — regulile locale se schimbă des.
Întrebări frecvente
Ce diferență e între apostilă și supralegalizare?
Sunt alternative pentru același scop — recunoașterea unui act oficial într-o altă țară. Apostila e formalitatea unică, aplicată de o autoritate din țara emitentă, valabilă între toate statele semnatare ale Convenției de la Haga din 1961 (130 de state la 12 septembrie 2026, listă în creștere). Supralegalizarea e traseul mai vechi, cu doi pași (legalizare la instituția emitentă, apoi la ministerul de externe), folosit doar când țara emitentă NU a semnat convenția și nu are acord bilateral cu România.
Am un certificat de naștere sau de căsătorie din străinătate — ce fac?
Nu se legalizează separat. Certificatele de stare civilă din străinătate intră direct în procedura de transcriere în registrele românești — vezi ghidul dedicat, care are reguli proprii despre când mai e nevoie de apostilă (de exemplu, actele din UE, de multe ori, nu mai au nevoie).
Am o diplomă din străinătate — tot pe aici trec?
Nu — diplomele au propria procedură, de echivalare sau recunoaștere la CNRED, ISJ/ISMB sau la universitate, cu reguli proprii despre apostilă și traducere. Vezi ghidul dedicat echivalării studiilor din străinătate.
Unde obțin apostila pentru actul meu străin?
În țara care a emis actul, la autoritatea ei competentă — niciodată în România. O instituție românească nu poate apostila un act emis de altă țară. Lista autorităților competente pe țară e pe site-ul oficial al Conferinței de la Haga (hcch.net).
După apostilă, mai trebuie să fac ceva în România?
Da — de regulă o traducere autorizată în română, cu legalizarea semnăturii traducătorului la notar. Vezi ghidul dedicat traducerilor și legalizărilor pentru pașii exacți și costuri.
Cadrul legal și sursele
Instituția competentă
Autoritatea competentă din țara care a emis actul (pentru apostilă/legalizare) + notar public din România (pentru traducerea autorizată) (—) — hcch.net
Actele normative
- OG nr. 66/1999 — Ordonanța Guvernului nr. 66/1999 pentru aderarea României la Convenția cu privire la suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961 (aprobată prin Legea nr. 52/2000, cu modificările ulterioare) — citare reluată din ghidul „Apostila de la Haga”, deja verificată acolo (Convenția înlocuiește, între statele semnatare, supralegalizarea cu o singură formalitate: apostila, aplicată de autoritatea competentă din țara emitentă) text integral →
Surse oficiale consultate
- Conferința de Drept Internațional Privat de la Haga (HCCH) — tabelul statelor semnatare ale Convenției Apostilei din 1961 — accesat 12 septembrie 2026
- MAE — Obținerea documentelor din România (explică principiul de legalizare/supralegalizare, aplicat aici simetric pentru actele străine) — accesat 12 septembrie 2026
Ai găsit o neconcordanță? Spune-ne — verificăm pe sursa oficială și corectăm.